am început o viaţă nouă
cu acelaşi frig în oase
cu aceiaşi pantofi
scorojiţi înconjor pământul
dau lumii ce îmi cere
dau bucăţi de carne din mine
se revarsă acelaşi strigăt
absurd
absurdul
se pare că
mi-a devenit
singurul şi cel
mai fidel IUBIT
nimic nu s-a schimbat
poate doar lacrimile mele
au alt gust
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu