miercuri, 11 noiembrie 2015

zădărnicii sau de piept cu viaţa

am început o viaţă nouă
cu acelaşi frig în oase
cu aceiaşi pantofi
scorojiţi înconjor pământul
dau lumii ce îmi cere
dau bucăţi de carne din mine
se revarsă acelaşi strigăt
absurd
absurdul
se pare că
mi-a devenit
singurul şi cel
mai fidel IUBIT
nimic nu s-a schimbat
poate doar lacrimile mele
au alt gust

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...