duminică, 22 noiembrie 2015

Poveste fără veste :)




Ei,și ce ,dacă aseară
M-am îndrăgostit de-un zmeu,
Fetele se înfioară,se
ascund de chipul său,
Dar, ce-mi pasă :
ele-s ele, eu sunt EU.

El m-a luat aseară-n casă,
Mi-a șoptit că sunt frumoasă,
Și-o să-mi fie
mire pe vecie...

Dar povestea, tot poveste,
Rău-i rău, fără de veste...
Cine sufletul i-l știe,
Ca și mine-n poezie?
Cine sufletul i-l cântă?
Păsul, cine i-l ascultă?
Și-i promite c-o să-i fie
Soață pe vecie???

EU,

Ca să închei povestea
Fiului de împărat,
Ce răzbește întotdeauna,
Ca și soarele cu luna...
Am strigat:

-Las” să moară!
Fiindcă-aseară...
Nu mi-a dat un sărutat
De la poartă,
Fără veste a plecat
...La  Măria lui ION,
Fiindcă-i fiica cea frumoasă
A lui VERDE ÎMPĂRAT..........
Și-am rămas strângându-mi
pumnii în oftat.

P.S.:Scuze, celor care
chiar au poposit,
Şi i-am amăgit...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...