În liniștea celestă,strălucește-o stea,
Și-n bolta cerului albastră,
se conturează amintirea ta
Sub umbra care a pierit
În urma noastră.
Ce fericită-i umbra
pe care-o desenează trupul tău,
Ea țese nopțile senine,
Te-însoțește pretutindenea, mereu
Şi se-odihnește noaptea lângă tine.
Cu brațe nevăzute te-înconjoară,
Străpunge ochiul de Orfeu,
Aș vrea să-i țin eu locul,
În astă seară...
Şi dau ocolul casei tale,
Adesea-mi tremură făptura-n vânt,
Chiar trupul mi-l înveșmântez în zale,
Acoperindu-mi sângele în legământ.
Se face iară dimineață,
Un fulger îţi străbate zarea,
Te văd trecând pe lângă chipul meu,
Și-n urma ta se lasă iar...uitarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu