Întreb

Întreb, ades, pe cel din vis:
-Dacă durerea mea din piept
nu mi-e durere,
și cea adevărată
mă cheamă în tăcere?

Și, dacă moartea care mă îmbie,
nu-i moarte adevărată,
ci-i doar un trup
care își cată,în zori, ființa vie,
Iar sufletele noastre șterse
- o simplă jucărie,
pe care adevărata moarte
le cheamă pe vecie?


Și... plânsul meu,
o fi el plâns adevărat?
sau ielele, pe-obraz, l-a înghețat,
În noaptea aceea sfântă,
în care l-au sfârșit
când au dansat?

........................................
În seara asta,
la sânul meu de piatră
se zbate pasărea albastră,
și vrea, însetata de năpastă,
să-mi soarbă sângele-otrăvit.
Își strigă penele sub dânsa,
și își ascunde-n ele,
ciocul oțelit...