gândul nopţii
când se întorc zorii
oamenii se ascund în burta pârâului rânced
îşi întorc inimile pe dos și își încearcă un alt joc
de-a moartea şi de-a viaţa cu puştile răguşite
cu baionetele demodate pornesc vânătoarea lupilor albi
vânătoarea visurilor din străbuni nu le mai ajung porţile întunecate
şi se îmbată în cârciumi cu miros de femei asudate
ascultă hâtri cobza lui moş axinte chioru`
scuipă flegmatic se tânguie fantomatic
pentru că nu au mai auzit din vară
cântecul mincinos al nimfelor de ape
vestindu-le eliberarea ca pe o gură de aer
după ce ai stat închircit cu mâinile apăsate
peste buze nu mai ai ştiinţă de e zi sau încă noapte
de ţi-au venit în târâş de omizi copiii sau
pe neştiute
în aceleași
clipiri de zori
au şi plecat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu