luni, 18 februarie 2013

Psalmul vieților uitate




Psalmul vieților uitate


Doamne al meu şi al tuturor

Acelora care își târăsc umbrele
Prin colbul fierbinte nu rupe
Trupul meu ca pe o cârpă înviată
Care îmi înfășoară genunchiul

Nu mă arunca peste alte trupuri de ape
Liman să le fiu acelora care
Îmi scuipă mânia în față şi
În pustiul fierbinte nu mă mai goni

Poate inima mea îți Va crește
În palmă ca un copac al facerii de bine
Poate mâna mea fulgerată
Umbre la poalele muntelui îţi va răsădi
Iubire îţi voi pune în pocale de argint
De-a valma cu păcătoșii
Mă vei număra doamne și
Picioarelor mele le vei descrește
Lanțuri să mă pre-umblu ca
O umbră fugară căutând
Pacea uitată deasupra gropii
Deasupra altui umăr de mormânt

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...