nici nu mai simt arsura când
cineva destul de vag conturat
înfige cioburi în ochii de sticlă
săpându-și o groapă
-apărătoare a gleznelor de foc
născute într-o oglindă-
doi milimetri mai la stânga
trei timpi mai la dreapta
le zic pârdalnicilor las vouă
jertfă acest trup neprimenit
nuanțat
în albastru şi cenușiu
ca şi cicatricile adânc săpate
în zăpezi amărui
-întinderi nesfârșite de ape-
..........................................
!rezistă
rezistă ce dracu i-am zis
uite inima asta a mea
semn de roşu pur-
puriu
semn viu că încă
nu te-am uitat
păcatul
-nu-
se uită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu