sâmbătă, 2 februarie 2013

otto

otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul cenuşiu cu pasul lui
uşor deşănţat
atârna înapoia norilor de fum
balansând ochiul zeului sacru

îşi uita mâinile
în mine
se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu
cu braţe de cioclu
otto îmi topea tălpile
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi
alt trandafir,,  zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi-nceput
în umăr să-mi pulseze şi
umbra trandafirului
se străduia
să mă-nflorească

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...