ies din timpul static
fără de umbră
cu mâinile eliberate
în mine cresc nişte copaci scobiţi în
forme contorsionate cu gurile căscate
ca nişte hăuri aplecate peste maluri
fantome străvezii îşi bat pumnii de fum
în uşa cerului:
-deschideţi!!!
s-a încuiat grădina fanteziilor
(de azi morţii nu mai au luntre nu mai au punte nu mai au flori de sfori nu mai au nici urme
de culori)
s-au închis magazinele de vise
femeia asta e nebună
încearcă să ne ia dunărea
cu preşul sub care a ascuns
un soare atât de albastru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
doi dinţi din faţă
doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...
-
Ziua începea cu aceeași rutină: alergatul spre tren, compania uneori insuportabilă a unor cetățenii gălăgioși, cu tupeul dat la maximum, hal...
-
-câtă frumusețe, nu-i așa, doamna mea? întrebarea femeii mă luase prin surprindere. am tresărit iritată de parcă întrebarea ei neașteptată ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu