sâmbătă, 2 februarie 2013

poem nocTurn

aş fi putut păstra totul
Totul era la locul lui
ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat
chiar viaţa mea personală stagna
lăsată acolo-sus într-un punct terMinus
atârnată în dimineaţa aceea utopică
treceam aproape maşinal
pe strada independenţei
oameni cu maştile de gaz
pe faţă încercau să repare timpul
îndemnând trecătorii să intre în cinematograful
cu pădurile îngheţate inima împăratului
se întorcea
la ultima secundă
şi mă rotesc
mă rotesc
s-a împlinit sorocul zic
vina o poartă numai
lacrima gigantică-lumină fiartă
într-o pulbere întunecată
din pumnul meu
ningea cu umbre şi cu fulgere de lună

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...