aş fi putut păstra totul
Totul era la locul lui
ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat
chiar viaţa mea personală stagna
lăsată acolo-sus într-un punct terMinus
atârnată în dimineaţa aceea utopică
treceam aproape maşinal
pe strada independenţei
oameni cu maştile de gaz
pe faţă încercau să repare timpul
îndemnând trecătorii să intre în cinematograful
cu pădurile îngheţate inima împăratului
se întorcea
la ultima secundă
şi mă rotesc
mă rotesc
s-a împlinit sorocul zic
vina o poartă numai
lacrima gigantică-lumină fiartă
într-o pulbere întunecată
din pumnul meu
ningea cu umbre şi cu fulgere de lună
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu