cu inima aproape explodată şi
creierul devastat porneam încă
o luptă cu mâinile oglinzilor
au început să mă şi strige
într-o încleştare
aproape nelumească
încercam să te simt
trup
împlântându-şi în
mine toţi ochii emilly nu
îmi înţelegea tulburarea şi
tot împletea din venele mele
rochiţa păpuşii bianca
strângeam ochii aşa
gândindu-mă la tine
la durerile care se chirceau
ghem
mă şi făceam
căutându-te cred
că mâinile noastre au fost
prea aproape cred că emilly
a început deja să mă locuiască
asta-i o prostie zicea ea
împletind nestingherită
ochii păpuşii bianca
unul pe faţă
unul pe dos
unul pe făţă
altul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu