o linişte

s-a împlinit sorocul zic doamne
toate-s precum le ştii
în viaţa mea personală cu
punct şi virgulă de la capăt
toate atât de cunoscute
îţi sunt şi dimineaţa începe utopic
trec fără de sprijin
pe lângă aceeaşi cofetărie
de pe strada principală
ursuleţi de zahăr şi iepuraşi
caramelizaţi îmi zâmbesc înjurând
de mama fac gesturi obscene
ascunzându-şi mănuşile după perdea

o iau la vale împiedicându-mă de piciorul de sticlă
al bătrânului cinematograf îngândurat îndemn trecătorii
să intre
să intre
iată iată se mai dă o bătălie cu timpul cu trupul cu oasele cu pâinea cu vinul
a cui o fi vina le zic ironic muşându-mi amenintător buzele de plumb
de ce-aţi intrat mult prea devreme în armură cu pantofii voştri scofâlciţi
cu tristele costume demodate aşa le trebuie mă destrăbălez
în gând mâna înnegrită a împăratului de plumb
împărţea scuturi trecătorilor le lua mult ca să-nţeleagă
lacrimă gigantică/lumină răstignită îi spun
vino vino mai aproape tu clipă de metal cu potcoave de argint
ţintuieşte-mi într-un loc viaţa asta a mea hoinară
vreau multă linişte în lut

e linişte
cum n-a mai fost demult
o linişte cu ochi albaştri
personală aşezată ca un strat de praf
peste plămânii mei descheiaţi ca într-o prefacere
ca într-o devenire de granit mult controlată
sper să-mi ajungă până descarcă morţii noşti
zgomote pustii de mâţe atârnate
..................................
totu-i la fel ca înainte
e linişte îmi zic
nu îmi mai este frig
oooooo vieţile mele dezbrăcate
utopice destine mâncăm/(trăim urâm iubim şi uneori ne încruntăm timid ca
SĂ MURIM)