miercuri, 13 februarie 2013

nu mai adie vântul



Nu mai adie vântul pe poteci,
Doar crengi uscate ne-nsoțesc azi pasul,
Copacii își îndreaptă-n zare trupuri reci,
Plâng înfundat, 
Și nimeni nu le mai aude glasul.

A mai trecut o toamnă peste noi,
Cu ploaia frunzelor pictate,
Se împărațește liniștea-n zăvoi
Și mii de gânduri zac uitate.

Vin amintiri cu degetele-n geam,
Tot bat la inimi ferecate,
Suav ecou răzbate peste an,
Chemând zadarnic întâmplări-
neîntâmplate.

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...