sâmbătă, 9 februarie 2013

cadran închipuit

omul omul acela cu
pielea rătăcită
în hohot nebun
cu mâini de cratere
tulbură cerul slobozindu-şi gura
cu şuierat de şarpe asurzeşte frumuseţea
în inimă strivindu-şi-o ca pe
o insectă vorbitoare
uitată în locuri umbrite şi
gândurile acelea dezlânate
fără de prihană smulg
ochiul sânului rotund
cu străluciri de lună plină
mirese îndoliate
îşi spală mâinile
în râu

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...