libertatea albă ca un fluture olog
brutalizat în agonie îmi îmbrățișează
într-un mod complicat umbrele zidite
în umărul nopţii şi eu slobozesc
prin crăpături de suflet
un fel de aripi arse
un fel de aripi fumurii
din care izbucnesc
prin valuri trupuri aspre
neîntrebate nechemate neașteptate
de nimenea ştiute un fel
de chipuri învăluite
în semne mari de întrebare
neasortate parcă
şi pasul meu le-o tot ia înainte
...................................................
ascultă-mă bine Doamne
ascultă-mă pe sub inimă
sub tâmplă nu mă mai zvâcni
nu-mi ridica în ochii de omidă
pumnul într-un ultim strigăt
mă voi întoarce să adorm
în pana obosită a scribului nebun
pe veci să-i fiu un zdrăngănit
de lanțuri ruginite la picioare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu