luni, 20 august 2012

metamorfoze



cu picături metalice
morfina se prelinge
în vene
scârțâit secular
furioși trecem o dată și
încă o dată picură moartea
fiori de cianură în ochii rătăciți peste câmpuri
dumnezeu ne dă indidicii foarte vagi
un bordei părăsit în care se răstoarnă vinul
o fărâmă de pâine cu gust de amantă
un sat complet
acoperit de ierburi tăioase genunchi înfierbântați oase
tivite cu fire de sânge un cer găurit și
noi-oameni de hârtie atent decupați din ziare scandaloase
cu vorbe ușoare despre referendum
despre vot și votanți ne simțim foarte liberi
în cușca de fier
mai roade rugina
zbiară iubirile noastre-nedespărțitele iubiri-un alt bărbat
îmi mână norii spre tine și
eu-de parcă-s alta încremenită în valuri de timp
așteptam pieptul tău
piatră de vânt decojită
să intru odată și să
tac să tac să tac
privirile astea de pasăre imperfectă
o să-ți alunge fricile
în matcă ies oameni întruna și intră în alții
pustiind spații
prefîcându-se în alții cu frunțile aprinse
în zdrobituri de amnar

2 comentarii:

antuza mariaana spunea...

Un bordei parasit...o farama de paine,...un sat complet acoperit de ierburi taioase,...un cer gaurit... si noi, oameni de hartie"atent decupati din ziare, cu vorbe despre referendum, despre vot si votanti...ne simtim "foarte liberi in cusca de fier"...incremenita in valuri de timp ..asteptam ...sa tac, sa tac, sa tac...
In realitatea pustie, oameni
de hartie, obisnuiti cu minciuna se simt liberi inm cusca de fier. Incremenita in timp...nu stie decat tacerea...mereu aceeasi in alti si alti oameni...Metamorfozele ...vor veni?


Lumea din oglindă spunea...

poate ca da. multumesc de lectura si vizita, Mariana!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...