reflecții

prin mine trece-n grabă
cineva scuturându-și brutal
aripile îmbâcsite
tot mai negre și
tot mai înstelate
strâns mâinile tale
îmi îndepărtează cu palmele
încleștate zidul fugitiv
ochi împestrițați mă răscroiesc
din trupul zilei
curg miresmele senine
amestecate-n dangătul de clopot
se împleticesc pașii lumii
pași înfipți în sunete stranii

(soarele mă biciuește
scobindu-mi nuferii în frunte)

-ține! (dau viața mea/pentru nimic)
se îneacă zarea/ în spumele
mărilor sihastre
corăbii călătoare se ating
amestecându-se-n preumbre
dansează voalul nopții
dacă îți lași/în taină storul
peste pleoapa înroșită
totul se stinge
și
se aprinde totul
din nimic...