flori firave de timp cu
buze adumbrite peste ram ați
fost lacăt inimii mele și umbre
pașilor mei sorbindu-le clipa
cu aripă omenească
ridica-se-vor cețuri
până la zori și se vor
rupe miile de gânduri
mi-or desena pe trup
fiorii altor lumi din ramele
spinoase mă priveau măceșii în palme
îmi suflau petale înnorate
și noi ne deschideam spre cer
doar ochiul cel albastru
de fluture galactic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu