flori firave de timp cu
buze adumbrite peste ram ați
fost lacăt inimii mele și umbre
pașilor mei sorbindu-le clipa
cu aripă omenească
ridica-se-vor cețuri
până la zori și se vor
rupe miile de gânduri
mi-or desena pe trup
fiorii altor lumi din ramele
spinoase mă priveau măceșii în palme
îmi suflau petale înnorate
și noi ne deschideam spre cer
doar ochiul cel albastru
de fluture galactic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
foșnetul din tine o să îţi acopere ochii în prag de noapte singur cu umbra ta îmbrățișând albastrul cerului întunericul o să se scurgă ... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu