joi, 24 mai 2012

la pieptul mamei

m-am oprit aici în rădăcini
cu aripile destrămate
caut fluturi cu capetele moarte
să mă agăț de mantiile
lumii
într-o ultimă tumbă
sunt copilul cu genunchii
decupați din soare
numele meu e înșirat
în cupe întristate
de micsandre

și izvorul susură absent
scuipând raze
diademe
și aureole boreale

mă înghemuiesc la pieptul mamei
mă legăn
mă legăn
curând noaptea
îmi va desprinde pleoapa
turnându-mi șiruri
întunecate de cocoare

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...