vineri, 4 mai 2012

bună, stanley!

și...



cum îți spuneam
râul acela sacru nu obosea
să tot care în brațe
umbra unui cer de staniol
uneori fulgerul îi spinteca obrazul
încrustând adânc manuscrisul indescifrabil
al unui neam nenăscut iluminând
mulțimile încremenite
de-a lungul celor două maluri
amurgul le punea pecetea/
miilor de semne
peste ziduri
ușor
ușor
tu să rămâi acolo
acolo unde eu ar trebui să
te ascult așa cum îmi ascult
moartea făcându-mi propuneri indecente
amăgindu-mă că pacea eternă
pe mine n-o să mă doară așa de mult

nu te îngrijora
nu te mai îngrijora atâta, stanley,
trage doar mâinile ferestrelor
mai aproape peste gură și
ascunde-te între storuri
FIREȘTE
inima mea nu o să moară și
eu doar de tine am să...
...am să mai ascult...

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...