luni, 21 mai 2012

încă e război...

...încă e război iubite
al meu de sub pământ cad umbrele bătrâne cu aripe arse
scârțâind
dar nu mă ascund sub
pieptul dezgolit de frunze îmi
freamătă ochiul pustiu mă caută
bărbații uitaţi cu frunțile tocite
de întuneric alb cu buzele înecate
alunecând
alunecând
aşa cum știu eu să mor
te-am strigat în sunetul viu de tobe
cu dansuri aprinse
mă împământenesc alăturea de tine
fixându-mi rădăcini
de-a latul sorții doar
trandafirii negrii îmi mai pot îmblânzi cerul
înfigându-și colții în trupul crud al mării și
eu mă sparg într-o ploaie de țăndări statuie șubrezită
cioplită de sudoare în trupul unui alt format de timp am să şi curg
și curg
și curg
o vietate asfințită cu umeri gârbovi

ooo şi cum știam cândva să lupt iubite
al meu fără de poveste
fără de umbră ascuns în
nourii de fum o
umbră în
umbră peste a mea
umbră pribeagă croită din
zidul cetăţilor de ieri

și azi ...ne pierdem fără de tălpi
în acorduri suave de violină ca o
moarte înviată în alt trup de moartă
care își execută cu ochii legaţi
adevărata moarte

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Versuri care dau o senzatie delicioasa scrisa cu finete si metafore legate minunat intre ele.

misionara spunea...

multumesc domnule Driza

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...