înger răscolit în piatră

Înger răscolit în piatră,
Mâna ta-mi devine daltă
Și-mi cioplește ochi de moartă,
Chiar în stâlpul de la poartă.

Înger straniu, călător,
Hai, avântă-mă în zbor!
Tu, cu straniul tău fior
Nopțile le strângi, fuior
În petale de amor.

Înger aspru, răzvrătit,
Ce-ai pornit spre asfințit,
Bea-mi albastru părăsit
Și mă du spre infinit.

Sau mă du la tine-n piatră,
Mă zidește-n altă daltă,
Cu doi ochi adânci de moartă,
(lumea lumii ce mă poartă...).

Smulge-mi tristele dorinți,
Sfarmă-mi aripa-intre sfinți și
Pre(fă)-mă în izvor,
Tulbure, susurător,
La picioare să îți dor
Infinita de durere,
Surdă, scursă Înviere
A dorințelor ascunse
Și de noapte nepătrunse.

Lasă-mă în umbra ta
Să te-învăț a te-nălța...
............Înger galben
fără trup/aripa să-ți împrumut/
s-o poți lua/de-la-început...