joi, 24 mai 2012

statică

închise-n lacrimi de petale
gândurile mele îți suspină urma
vis al meu călător pe aripi de roze
cu umbrele aplecate-n temelii
tenebre și aruncări de vânt
mă simt un orb al formelor
voluptoase un ciung
cu mâinile îngropate
tristețe a mea
născută
strivită și alăptată
la sânuri de șarpe
am să îți strig așa
până când...
până când s-or cutremura plopii
și morții vor umple alte straturi
cu forme de inimi pe sub nourii cețoși
trecutelor păsări
aripa li se va coase
și scutura-ne-vor poame
amare
cioclii
cu plete cernite
acoperi-ne-vor ochii
ochii
acele trude asudate
în cuptoare cu sânge
fremătând

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...