mi-l amintesc pe sasha din
romanele rusești cu
mustățile lui încărunțite
răsucite ca o rândunică moartă
își mușcă-n răs(timpuri) buzele cărnoase
până la sânge resemnat bătându-și piciorul
stâng ca pe un ceasornic ruginit
uneori își netezește cu blândețe
obrajii subțiri și palizi
plictisit
trimite îndepărtatele chemări
peste un tărâm apus
sasha e livid
vlăguit își lasă anii pe sankt-petersburg
apoi împinge cu vădit efort
cu mâinile bătătorite
o lume numai a lui
o lume tristă/cenușie/uitată/îngropată
sub crucile de cuvinte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu