duminică, 27 mai 2012

învăluită de fantome

inima bătrânului de câlți
a zvâcnit numai o secundă
inundată de o liniște cețoasă
ascunsă de un nor mărunt
ce-i asta?-eu sunt stăpânul
părea să strige mâna lui lemnoasă-mon sher
mon cher nu te-agita
nu izbucni
e doar irenne
ia lecții de pian
pe muntele vampirilor darren shan bătrânul
își pierde membrele pe rând
privirea i se stinge lent
învăluită de fantome cu trupuri gri
cu ochii roșii de cristal
și diademe înmugurite în
pași în pașii
fără urme
sau ecou
sunt pașii fantomaticei năluci crescute-n
iarba mai înaltă decât crucile-nviate
buimăcită moartea rămâne-o vreme în lumină
nemișcată
cu mâinile încremenite
pe fruntea omului de rând
într-o iluzie pierdută

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

un sentiment de apartenenta intensa!...

Anonim spunea...

multumesc domnule Toma!

00

cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...