duminică, 27 mai 2012

învăluită de fantome

inima bătrânului de câlți
a zvâcnit numai o secundă
inundată de o liniște cețoasă
ascunsă de un nor mărunt
ce-i asta?-eu sunt stăpânul
părea să strige mâna lui lemnoasă-mon sher
mon cher nu te-agita
nu izbucni
e doar irenne
ia lecții de pian
pe muntele vampirilor darren shan bătrânul
își pierde membrele pe rând
privirea i se stinge lent
învăluită de fantome cu trupuri gri
cu ochii roșii de cristal
și diademe înmugurite în
pași în pașii
fără urme
sau ecou
sunt pașii fantomaticei năluci crescute-n
iarba mai înaltă decât crucile-nviate
buimăcită moartea rămâne-o vreme în lumină
nemișcată
cu mâinile încremenite
pe fruntea omului de rând
într-o iluzie pierdută

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

un sentiment de apartenenta intensa!...

Anonim spunea...

multumesc domnule Toma!

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...