femeia din mine
între obrazul meu
și-al mării
se ofilește dimineața
un zid de nuferi
îmi zâmbește de sub tristețe
arzând în valuri
se ridică singura punte
la poarta nopții
stai!
privește!
femeia din mine
ți-arată cum te vei stinge și
cum se moare
și mă feresc ușor
de articifii
sub fardurile înghițite îmi
cresc riduri
m-am dezghiocat
de frunze ca să
te caut pe distanțe largi
acolo
unde nu se ating
nici păsările
http://www.dailymotion.com/video/xqrip0_valentin-ciuca-prezinta-volumele-dorinei-neculce_creation#rel-page-3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu