și tot bat în răs(timpuri)
și tot așa iubite
îmi înmuguresc
zile ca și nopți
în geamuri cu umbrele
plecate în pustiuri
inima mea a încetat să te aștepte
și tot bat în răs(timpuri)
cu pumni despicând zările
și tot așa iubite
pe lângă umărul meu spart
trec nălucile de fum
rânjindu-și colții de lapte
strigăt în adâncimile grotei
zăresc picturile cu îngeri
săpați în gura stâncii umezite
cu lilieci la pândă buzele
mele veșnic tinere vor
înfuleca mirosuri de zi și de
noapte agâtându-mi mantia încerată
ca pe o jertfă zdrobită de mormânt
o să tot bat în pieptul întunecat
al stelei zimțate care încearcă
și tot încearcă
să-mi rupă
firele din gând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu