prefacerea lumii

„când nu mi se permite
să vorbesc,  noaptea mă adoptă
ca pe un copil orfan,,

te poți gândi la urcușurile
pe care ți le-ai petrecut
te poți gândi la dragoste
numai dacă ochiul
îți sângerează
oamenii te vor numi
posibil concurent
la prefacerile lumii
dar nu
acest secol
nu e prea bolnav
acestui secol nu îi lipsesc momentele înțelenite
antropofag deja convins molfăi
cu dinții tociți ceea ce cred experții că îți lipsește
demult nu mai gândești
cu mintea
trupul tău e totul
primenește-l prietene
răsfață-i pieirile tale
scheletul nu-ți va avea mai mult de 223 de oase
pielea ta e ca a tuturora
nu va cântări mai mult de 4 kilograme
ești un animal onest
din când în când
te poți duce la biserică
poți face parastase
firele tale de păr nu vor trăi mai mult de trei ani
toate îți sunt socotite
oamenii te și numesc posibil
concurent
la prefacerile lumii
copiii tăi îți răscolesc țărâna
respiri prin gurile nopţii
arunci scânteii
trăiești
așa ți se și cere
departe trupul
chipului tău
îi face plecăciuni aici
nu ne mai plictisim doamnelor domnilor iată
ni se îngăduie toate și chiar
citim poeme Philips-sophice deși au mai fost citite
scriem tot ceea ce alții au mai scris
aici suflăm în cornul abundenței și ne desfătăm
cu muzici sofisticate împrejurându-ne au trasat
linii geometrii abstracte
ideologiilor convinse