de prin pământ

încă nu m-am născut încă
nu m-ai trezit doamne
în trupuri de oase
cineva
mult
aplecat peste marginea sinistră
a coastelor mele închipuite
/îmi cântă suav/ îngânare de o noapte/

spunea mama că au tăiat
iară şi iară vițelul cel gras
şi își ștergea înfrigurată /de marginile cerului/
mâinile ei însângerate
îmi legănau aspru venirea cu
florile mele scormonindu-și
de prin pământ toate rănile
(creștere zadarnică a spuselor mele
astupându-mi culorile cu
chipuri de nuferi
cum le-aș mai putea auzi
cum le-aș mai putea simți
frăgezimea umbrelor zbuciumate)