se făcea că înaintam
prin trupul unei zile
făcându-mi loc
tăiam timpul
în felii neregulate
balansându-mi brațele
ca niște vele
așa
nu mai e mult
în vis până și secundele
îți par limbă de moarte și
am reîntâlnit căsuța albă
bine ascunsă după chipul
fremătător al plopilor
intram în camera goală
cu podeaua îmbrăcată
mătușa maria ne întâmpina
bucuroasă înflorea în broboane de sudoare
,,de nu mi-ar îmbolnăvi copiii,, gândesc
și-mi strâng la piept cămașa
până îmi intră în carne amintirile
învăț cum e cu galaxiile
cum e cu zborul
când aripa nu ți-o mai vrea nimeni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu