ascultă-mă iară
-tu-
simfonie a tristelor
fapte
-tu şi eu-
încercând
să ne creştem
în oase sfărâmându-ne
până dincolo
de umbră
acolo
unde se înfruptă ziua
unde se înalţă visurile
pe picioare de argint
depărtându-ne
ca un fluture
în suflet
învârtindu-ne lutul
în tânguiri uşoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu