duminică, 26 ianuarie 2014

în tânguiri uşoare

ascultă-mă iară
-tu-
simfonie a tristelor
fapte
-tu şi eu-
încercând
să ne creştem
în oase sfărâmându-ne
până dincolo
de umbră
acolo
unde se înfruptă ziua
unde se înalţă visurile
pe picioare de argint
depărtându-ne
ca un fluture
în suflet
învârtindu-ne lutul
în tânguiri uşoare

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...