luni, 27 ianuarie 2014

deconcentrată

îmi perfuzez cuvintele
prin spuma mării
venele mi se îngroaşă
mi se îngroaşă
mi se îngroaşă
,,e ceva între mine şi umbră îmi zic
e ceva ce nu mai pot controla,, şi
ei îmi mângâiau fruntea : ,,lasă îmi ziceau
nu eşti tocmai nebună,, buzele lor îmi răscoleau plămânii
parcă mă întâlneam cu cineva căruia i-am promis
o aventură de-o secundă pe un colţ de bancă într-un ciob de vis: ,,lasă îmi tot
înşurubau ei în piept cuţitul nu eşti ceva de speriat
am văzut noi şi altele,, şi eu îmi priveam ruşinată ochii din palme
nu nu
nu era
tocmai ce mi s-a promis
unghiile mele smulse
genele despicate
venele mele spânzurate
aruncând spre cer cuvântul
tavanul care nu se mai închidea
şi mă trăgea ca o supapă
deconcentrată
alintam monştrii lucioşi
frecându-i cu spumă
pe spinare: ,,lasă le ziceam
nu e nimic de câştigat dar
cu siguranţă încă n-am pierdut nimic,,

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...