marți, 14 ianuarie 2014

jertfa anelor eterne


o ană nouă două
anele mele se țes
în fulgul de piatră au câmpul iei înflorit
se torc din caierul bunicilor mândre
îmbrățișate
cu zidul fac pactul
-anele zilelor mele
se despletesc
în pânza eternă
cumpănind
vorba li se înfige
ca o sabie a luminilor
ca o țeapă a domnului
în ochiul turbat și tulbur
ca o apă a înecaților
înghițind presupusa-ți jertfă
îndeasă nebunia în gâtlejuri
guițătoare de păgâni

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...