miercuri, 8 ianuarie 2014

tămăduiri

tămăduiri

dezbrăcați-vă copacii de umbre
și apele se vor mări
nisipurile se vor aduna
întru înțelegere deplină
o să ni se deschidă ochii
asfințitului până dincolo de
zborul în Mărire și Înalt
al vulturilor. cu pieptul de rubin
și penele de foc

frivolă și mult
aplecată în chemări
trec prin acest secol al adevărului din piatră
nu știu ce să mai cred. se scufunda lumea?
sau într-o mare fără de cer
decantează vinuri? într-o separare
a trupurilor de loviturile
crescute pe obraz
de noapte
-funii albastre împletite din
tăceri-



Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...