miercuri, 8 ianuarie 2014

tămăduiri


1. dezbrăcați copacii de umbre
și apele se vor mări
nisipurile se vor aduna
întru înțelegere deplină
o să ni se deschidă ochii asfințitului
până dincolo de zborul în Mărire și Înalt
al vulturului cu pieptul de rubin
2. frivolă și mult aplecată în chemări
trec prin acest secol al adevărului de piatră
nu știu ce să mai cred. se scufunda lumea
sau într-o mare fără de cer
decantează vinuri
într-o separare a trupurilor
de loviturile crescute pe obraz
-funii albastre împletite din tăceri-

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...