străinii care m-au preţuit
iată-i şi-au vindecat rănile
au și plecat ca o pâlpâire
de lamă ascuțită
în iatac mama
a închis ochiul cerului
înspre o nouă lume
în frângerea pâinii
,,cel căzut e ca şi câștigat,,
rătăcitor și eu agonizând
în lupta asta absurdă cu sinele
din culoarul altui timp
îngerul îmi deschide trapa
dăruindu-mă jertfă
cumpărătorului de vise
cu obrajii proaspăt
aprinși cu trupul încă
mirosind a ierburi
,,ești cel de învins,, îmi zice
lăsându-mă pradă vieții
sunt iară perfectă și
pe de-a-întregul
vindecată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu