marți, 14 ianuarie 2014

în frângerea pâinii

străinii care m-au preţuit
iată-i şi-au vindecat rănile
au și plecat ca o pâlpâire
de lamă ascuțită
în iatac mama
a închis ochiul cerului
înspre o nouă lume
în frângerea pâinii
,,cel căzut e ca şi câștigat,,
rătăcitor și eu agonizând
în lupta asta absurdă cu sinele
din culoarul altui timp
îngerul îmi deschide trapa
dăruindu-mă jertfă
cumpărătorului de vise
cu obrajii proaspăt
aprinși cu trupul încă
mirosind a ierburi
,,ești cel de învins,, îmi zice
lăsându-mă pradă vieții
sunt iară perfectă și
pe de-a-întregul
vindecată

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...