să zicem că suntem aici să zicem
că suntem iarăși oameni
cincisprezece suflete adunate
într-o formă trupească nu
ne-ar mai fi lăsat motiv
de bucurii nehotărâți
în a sluji sau a ne lăsa slujiți
înțeleși în același timp
înțelegători bâjbâind cărările
ne-întoarse pletele domnului
cu uleiuri atingând;
-băgați de seamă
să nu ne afle ,,nenorociții,,
aceia tineri cincisprezece suflete
alergate deocheate descusute
în gurile de plumb
șoptindu-ne pașii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu