tic-tac-tic-tac
tac tac tac
macină timpul secunda fecundă
în gura lui ştirbă chipul meu
palid nu mai e chip
mărunţită şi stoarsă îţi apar iară doamne
o arătare a nopţii în care
se spuipă oraşe
cu străzile lor murdare oameni
fără de feţe fac rondul
bat ritmul în targă
tic-tac-tic-tac-tic
tic tic tic
,,femeia asta în fiecare dimineaţă moare,, le explică
un omul al străzilor suflându-şi în pumnii îngheţaţi
,,de n-aş mai muri doamne de n-aş muri sau
de-aş învia pentru
o clipă să mă renasc
să mă învăţ
A nu muri...,,
şi
ochiul din frunte
clipoceşte-amurg de toamnă
amorţit- mă răsfoieşte
în grabă-filă cu filă-
secundă peste secundă
zâmbetul meu galvanic
de la o margine
de trup
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu