duminică, 17 noiembrie 2013

mă A)zvâcnesc

mă nasc pădure
pe dinapoia porţilor de rai
ochii mei umezi
scaldă izvoare
buzele-mi din piatră
mă a)zvâcnesc
anii mei tineri zic
legănându-mi nebunia
ca pe o copilă închingată
morţile mele răsturnate
îmi murmur tresărind
şi mângâi uşor
nălucile nopţii
sădesc narcise
peste creştet
mă cresc şi
mă dobor

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...