miercuri, 6 noiembrie 2013

nocturnă

când se vor întoarce
pe cealaltă parte vârcolacii
inima o să plesnească
 -sunet strident- cu unghiile înfipte în obrazul palid al nopţii
las zorii în urme de nisip amestecat
doamne poţi să îmi deschizi calea
mi-e liberă
și
pescăruşii hăituiţi din izvoare
se vor adăpa
scuturând
peste sate
umbra deochiată a
gleznelor de argint

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...