sâmbătă, 23 noiembrie 2013

o naştere fără de mamă

prin ferestrele murdare
mi se arăta sfârşitul
aşa ca şi cum ai trage după tine
un tren cu gâtul ruginit şi înfundat
pe linia moartă mi se cerea
să număr sacadat ca şi
cum acelaşi tren m-ar duce
spre singurul cordon din mătase putrezită
m-ar abandona spunându-mi că
nu m-am născut încă dintr-o singură mamă
mamele mele umblă desculţ
pe drumuri neştiute cu mine strânsă
împrejuru-le ca într-o cămaşa de forţă
nu îmi dau voie să mă ridic
şi eu urlu deznădăjduind
de la o vreme aşteptându-mi sfârşitul
precum am mai şi zis pe lângă linia pustie
în vagonul cu picioarele de sârmă
scoţându-mi limbile încâlcite

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...