prin ferestrele murdare
mi se arăta sfârşitul
aşa ca şi cum ai trage după tine
un tren cu gâtul ruginit şi înfundat
pe linia moartă mi se cerea
să număr sacadat ca şi
cum acelaşi tren m-ar duce
spre singurul cordon din mătase putrezită
m-ar abandona spunându-mi că
nu m-am născut încă dintr-o singură mamă
mamele mele umblă desculţ
pe drumuri neştiute cu mine strânsă
împrejuru-le ca într-o cămaşa de forţă
nu îmi dau voie să mă ridic
şi eu urlu deznădăjduind
de la o vreme aşteptându-mi sfârşitul
precum am mai şi zis pe lângă linia pustie
în vagonul cu picioarele de sârmă
scoţându-mi limbile încâlcite
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu