marți, 19 noiembrie 2013

plouă azi



peste copou
se abat mii de fulgere şi
oamenii trec cu ochi implantați
cu inimi de tinichea nici
nu ar mai trebui să urce
în maşina 44
călătorii se înghesuie
unii în alţii căutând
capătul liniei de tramvai
aluneci şi tu în derizoriu
taci ca totul să fie bine taci
ca totul să o ia de la început şi
iar fulgeră aşa din senin
se luminează cerul
până la prefacere o să rămânem
aceiași cu inimile noastre prea mari
neîncăpătoare de azi îmi zic
o să-mi învârt singură
cheia în mână de azi
n-am să mai trec
prin oamenii de ceară
am să privesc liniştită în inima balerinei
fluturată prin sală de mimul cu ochiul de peşte
am să îi simt eu bătăile neregulate
prima ei iubire am să zic
crestându-mă uşor pe margine
fac loc trapezistului
să îşi înfigă degetele oţelite
în trupul femeii cu barbă
spectacolul poate începe şi
plouă iar peste copou o
pulberea albicioasă
va intra în casele oamenilor săraci
bogaţii or să îşi facă bagajele în fugă dar
vor uita aprinsă lumina gazul
străpunge stratuia lui cuza
parcă vibrează porumbeii
fac reverenţă
mutându-şi zborul
peste al şaptelea deal



Niciun comentariu:

miracol

copiii cerului vor moșteni pământul murdari cu mâinile înmănușate în stele vor paște oile păstorului cosind prin umbrele înserării se vo...