marți, 12 noiembrie 2013

deasupra cerului

mă torn în bronz
las doar mâinile
deasupra
cerului
oameni
înaintați în păsări
se ating suflându-și
pene de lumini
și eu continui
să mă torn
/deschis și stins/
ca o ploaie
uitată

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...