joi, 7 noiembrie 2013

omul din timp

ziua trecea pâlpâind
din pleoapele spinoase
omul de dincolo de timp
scotea o mână prin perdelele
zimțate ale cerului
adăpa nălucile lunii
din palmele sale
flori roșii de rugină
în firide
încremeneau

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...