ca o pisică împletită din sârmă
carapacea ţepoasă mă strânge
şi florile de canna mă deschid
dizolvată în adânc ating cu buzele
crăpate aerul sărat ce mă transformă
în cenuşă pe deasupra oraşului
îmi plimb morţile albastre
luminile din vechiul far
se sting arbitrar refractar
felie din felie
se stinge întreg oraşul
ftizic până la scuipat
încerc să mă lipesc senzual
de a mea umbră
trezindu-mi nepotolitele dorinţi
,,voi fi sacrificată,, îmi zic
simţindu-mi umerii dislocaţi
,,voi fi sanctificată,,
îmi zic simţind religiile peste mine
-ameţitoare mâini febrile-
domnind haotic peste
un regat de jucării
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu