joi, 7 noiembrie 2013

omul din timp

ziua trecea pâlpâind
din pleoapele spinoase
omul de dincolo de timp
scotea cerului o mână
prin perdelele zimțate
adăpa nălucile lumii
din palmele sale
-nesecatele-mi izvoare-
flori roșii de rugină
în firide încremeneau

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...