joi, 7 noiembrie 2013

omul din timp

ziua trecea pâlpâind
din pleoapele spinoase
omul de dincolo de timp
scotea cerului o mână
prin perdelele zimțate
adăpa nălucile lumii
din palmele sale
-nesecatele-mi izvoare-
flori roșii de rugină
în firide încremeneau

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...