duminică, 17 noiembrie 2013

fetiţa homeless

din aripa turbată a nopţii
fetiţa homeless se desprindea
alipindu-şi trupul subţire
de zidul prea înalt
oameni grăbiţi îi
aruncau priviri fulgerătoare
ce-ar fi dacă
s-ar desprinde cerul
gândea ce-ar fi dacă
muntele s-ar transforma
în peşteră adâncă oamenii
ar învăţa din nou
să fie oameni
lacrima ar curge
cristalină
pe obraz
nu ar mai creşte masca
înfierată ce-ar fi dacă
pentru o zi copiii
nopţilor amare
ar REdeveni copiii

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...