joi, 7 noiembrie 2013

celeste

celeste

nu mă mai încap
toate bisericile vremii
înapoia uşilor ferecate stau
așteptându-mi plecarea
într-o ultimă îmbrățișare cu urma
sunt doar o flamură albă
aruncată peste timp
zic sunt doar un număr
abstract reîntregind
popoarele lumii
mă amăgesc
închinându-mă
zilnic sunt
o fărâmă din
fumul rugului ceresc

Niciun comentariu:

00

cu sufletul strigat ma scutur de ceață ca de o piele înroşită îngeri de foc mi se desprind din neguri coborând pe fire de lumină şi eu îm...