joi, 7 noiembrie 2013

celeste

celeste

nu mă mai încap
bisericile vremii
înapoia uşilor ferecate stau
așteptându-mi plecarea
într-o ultimă îmbrățișare cu urma
sunt doar o flamură albă
aruncată peste timp
zic sunt doar un număr
abstract reîntregind
popoarele lumii
mă amăgesc
închinându-mă
zilnic sunt
o fărâmă din
fărâma rugului ceresc

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...