intru iar în hora pisicilor
cu ochii cambraţi
cu frânturile de cer
atârnând
învârt noaptea pe deget
să nu mai curgă
las limbile aspre
să mi se așeze pe frunte şi
eu strig şi ele miorlăie şi
ele strigă lingându-mi unghiile cusute
mă şi închipui
alungată de ale tale
gânduri speriate visez că
mă curm de la jumătate
mă zbat şi mă târâi
alunec şi
mă prind
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu