Cu mulţi ani în urmă m-am dus la o biserică, de aici, din Iaşi, să mă spovedesc, aflând că este o biserică mai puţin obişnuită, adică are ,,mult har,, aşa precum mi-a zis o prietenă.
Iau maşina 28. Aglomeraţie. Împinsături. Împunsături pe sub coaste. Nişte tuciurii care ,,operau,, pe la coborâre, acţionând sub privirile nestingherite ale celor din jur. Strâng bine geantă şi nişte pirande mă privesc pe sub sprâncene. Sigur aveam faţă de victimă.
Trec, scărţâind pe lângă Palatul Culturii, îmi dezmorţesc oasele care pârâie de vor să se împrăştie de-a lungul trotuarului umed.
Cu chiu, cu vai, ajung.
Înăuntru, precum se ştie, atmosferă rigidă şi tăcută, de biserică.
Mă uit în jur, oamenii se uită nedumeriţi la mine, eu mă uit nedumerită la ei. Oi fi mai ,,şifonată,, de la călătoria mea plină de peripeţii, gândesc şi mă îndrept înspre femeia care vindea lumânări, ascunsă bine în dosul unei bărăci minuscule.
Iau maşina 28. Aglomeraţie. Împinsături. Împunsături pe sub coaste. Nişte tuciurii care ,,operau,, pe la coborâre, acţionând sub privirile nestingherite ale celor din jur. Strâng bine geantă şi nişte pirande mă privesc pe sub sprâncene. Sigur aveam faţă de victimă.
Trec, scărţâind pe lângă Palatul Culturii, îmi dezmorţesc oasele care pârâie de vor să se împrăştie de-a lungul trotuarului umed.
Cu chiu, cu vai, ajung.
Înăuntru, precum se ştie, atmosferă rigidă şi tăcută, de biserică.
Mă uit în jur, oamenii se uită nedumeriţi la mine, eu mă uit nedumerită la ei. Oi fi mai ,,şifonată,, de la călătoria mea plină de peripeţii, gândesc şi mă îndrept înspre femeia care vindea lumânări, ascunsă bine în dosul unei bărăci minuscule.
Aspectul nu o deosebea cu nimic de celelalte femei care se îndeletnicesc cu acest lucrul: aceeaşi privire rece, aceiaşi ochi bănuitori, haine cernite, întotdeauna foarte, foarte slabe şi parcă toate suferinde.
-Aş vrea nişte lumânări, abia şoptesc, nu care cumva să supăr pe cineva. Oricum, oamenii şi aşa erau deja foarte supăraţi, ce le mai puteam face. Dar ce ştiam eu, fiecare cu ale lui.
Îndrăznesc să îmi duc la bun sfârşit ,,misia,, cu care am venit:
-Ştiţi, eu aş vrea să mă spovedesc la părintele, dacă se poate...
Femeia mă scanează automat, intr-o secundă. Pesemne nu corespundeam ,,regulilor creştinilor din grup,, şi îmi întoarce o privire tăioasă şi bănuitoare, în acelaşi timp cu restul şi lumânările.
-Ei, asta-i bună...Nu eşti de pe aici. Părintele are păcătoşii lui de spovedit. E în post şi e foarte aglomerat, nu cred că mai are timp şi de păcătoşii altor parohii.
Înţepenesc cu vorbele în gât. Îmi vine să îmi dau palme, întrebându-mă cine m-o fi pus să păcătuiesc şi cârcotesc în gând: ,,cu ce s-or deosebi păcatele mele, noi, de păcatele celor vechi, care deja locuiesc în parohie?,,.
Nu mă las cu una cu două şi merg direct la Părintele, la altar, să îmi exprim dorinţa.
Aici să te ţii, părintele nu numai că nu mă spovedeşte dar îmi şi ţine un discurs moralizator despre cei nerecunoscători, ca şi mine, care se plimbă de la o parohie la alta.
-Aş vrea nişte lumânări, abia şoptesc, nu care cumva să supăr pe cineva. Oricum, oamenii şi aşa erau deja foarte supăraţi, ce le mai puteam face. Dar ce ştiam eu, fiecare cu ale lui.
Îndrăznesc să îmi duc la bun sfârşit ,,misia,, cu care am venit:
-Ştiţi, eu aş vrea să mă spovedesc la părintele, dacă se poate...
Femeia mă scanează automat, intr-o secundă. Pesemne nu corespundeam ,,regulilor creştinilor din grup,, şi îmi întoarce o privire tăioasă şi bănuitoare, în acelaşi timp cu restul şi lumânările.
-Ei, asta-i bună...Nu eşti de pe aici. Părintele are păcătoşii lui de spovedit. E în post şi e foarte aglomerat, nu cred că mai are timp şi de păcătoşii altor parohii.
Înţepenesc cu vorbele în gât. Îmi vine să îmi dau palme, întrebându-mă cine m-o fi pus să păcătuiesc şi cârcotesc în gând: ,,cu ce s-or deosebi păcatele mele, noi, de păcatele celor vechi, care deja locuiesc în parohie?,,.
Nu mă las cu una cu două şi merg direct la Părintele, la altar, să îmi exprim dorinţa.
Aici să te ţii, părintele nu numai că nu mă spovedeşte dar îmi şi ţine un discurs moralizator despre cei nerecunoscători, ca şi mine, care se plimbă de la o parohie la alta.
De emoţie îi şi răspund de la ce parohie vin.
,,Dar cum nu, îl cunoaşte pe parohul nostru, preot cu har, oare cine mă pune să bat pe la porţile altora,,.
Cu capul plecat mă îndrept spre ieşire sub privirile aprobatoare, ba parcă acum mulţumite ale creştinilor cărora li se ştersese ca prin minine suparărea de pe feţe.
,,Dar cum nu, îl cunoaşte pe parohul nostru, preot cu har, oare cine mă pune să bat pe la porţile altora,,.
Cu capul plecat mă îndrept spre ieşire sub privirile aprobatoare, ba parcă acum mulţumite ale creştinilor cărora li se ştersese ca prin minine suparărea de pe feţe.
Acelaşi drum la întoarcere. Maşina 28. Împinsături, împunsături în coaste, aceleaşi pirande care iau seama că pe acolo îşi fac veacul de zi cu zi.
Dezamăgită şi sfărâmată, mă duc la biserica din cartier, şpăşită, dar parcă şi mulţumită. Nu ştiu de unde venea mulţumirea aceea.
*****************************************************************************
Dar eu am întâlnit şi pe internet un loc în care un ,,nenea Vergil,, şi-a creat site. Şi stă şi el tot aşa, la intrare, cu lumânările în mână, îndemnându-te să i le cumperi.
Te priveşte şi el, tot suspicios, dintr-o parte, cu ochiul stâng foarte încruntat şi cu sprânceana dreaptă foarte ridicată, însă dacă îndrăzneşti să îi zici să te spovedească, imediat te şi ,,aruncă în şantier,, să te mai lucrezi puţin, să îţi mai cizelezi metaforele.
De acolo, din ,,fundul şantierului,, te scoate sau nu, precum îi e voia, dar te mai arată, pe la fereastă, din când în când, o clipă doar, atît cât să te vadă şi ceilalţi membri şi să ia aminte.
****************************************************************************
Pe la biserica aceea nu am mai fost niciodată, dar pe site-ul cu pricina mă mai duc, uneori, să văd ce şi cum, cum şi când, cînd şi mai ales UnDe.
:)http://hermeneia.com/content/poezie/pe_tocuri_prea_inalte
Dar eu am întâlnit şi pe internet un loc în care un ,,nenea Vergil,, şi-a creat site. Şi stă şi el tot aşa, la intrare, cu lumânările în mână, îndemnându-te să i le cumperi.
Te priveşte şi el, tot suspicios, dintr-o parte, cu ochiul stâng foarte încruntat şi cu sprânceana dreaptă foarte ridicată, însă dacă îndrăzneşti să îi zici să te spovedească, imediat te şi ,,aruncă în şantier,, să te mai lucrezi puţin, să îţi mai cizelezi metaforele.
De acolo, din ,,fundul şantierului,, te scoate sau nu, precum îi e voia, dar te mai arată, pe la fereastă, din când în când, o clipă doar, atît cât să te vadă şi ceilalţi membri şi să ia aminte.
****************************************************************************
Pe la biserica aceea nu am mai fost niciodată, dar pe site-ul cu pricina mă mai duc, uneori, să văd ce şi cum, cum şi când, cînd şi mai ales UnDe.
:)http://hermeneia.com/content/poezie/pe_tocuri_prea_inalte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu