joi, 15 august 2013

vis)are

de parcă mi-ar putea atinge
chipul de parcă m-ar putea
distinge înecată în oglinda
fragmentată bucată
din bucată de parcă
vieţii nu i-ar da un nume
fără de mine pădurile de curcubeu
şi-ar stinge trupul de departe
............................................
ei na asta da visare zic
şi îmi şterge ochii
înroşiţi de fum încercând să îmi înghit
o parte din frânturile de pleoape
să pot să mă-ntrupez şi dincolo
de cuvânt roată rotită împrejuru-mi
umbră cafenie adormită
sub bocancul prăfuit
pe când te întorceai
puternic şi trimufător
din somnul tău de ne)fiinţă
acela cu miile de corăbii
alb-albe-fantome vii
crescute din umbre călătoare

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...